A venit momentul cel mare. Numirile la șefia Parchetului General, a DNA și a DIICOT — poate cea mai importantă decizie de putere reală a unui președinte în primele luni de mandat. Și Nicușor Dan, matematicianul care a promis că va face România altfel, a ales să facă… exact la fel ca toți ceilalți.
Cristina Chiriac la Parchetul General, Viorel Cerbu la DNA, Codrin Miron la DIICOT — toți propuși de ministrul Justiției din partea PSD. Avize negative de la CSM? Ignorat. Proteste civice? Salutat din poartă, cu zâmbetul larg. ONG-uri care l-au susținut în campanie? Îngrijorările lor sunt „reale”, a recunoscut chiar el — și apoi a semnat tot.
Spre bonus, foștii șefi pe care trebuia să-i schimbe au rămas în sistem ca adjuncți. Asta numește Nicușor Dan „rupere de ritm”. Alții ar numi-o altfel.
Reacțiile nu au întârziat. Dezamăgire, revoltă, apostrofări publice din partea celor care l-au dus pe umeri în campanie. „Dezamăgitor, lamentabil și stupid” — a scris unul dintre cei mai vocali susținători ai săi. Fostul ministru USR al Justiției a declarat că e „o mare greșeală” care „nu îl va costa doar pe el, ne va afecta pe toți”. Chiar și partidul care l-a sprijinit necondiționat s-a distanțat public, spunând răspicat că numirile „au marca PSD pe ele”. Oameni care l-au susținut, care au făcut campanie, care jurau că „de data asta e altceva” — azi îl fac praf. ONG-uri indignate, susținători dezamăgiți, comentarii acide până la sânge. Aceiași oameni. Ieri: „în sfârșit, un om corect” . Azi: „ne-a trădat”. Serios?Nu v-a trădat nimeni.Doar ați crezut prea mult.Ați crezut că politica se face cu postări și bune intenții.Ați crezut că un om, oricât de bine intenționat, intră în sistem și îl schimbă peste noapte.Ați crezut că „al vostru” nu va face compromisuri.
Acest editorial nu e doar despre Nicușor Dan. E și despre voi — cei care scrieți acum furios pe Facebook că „v-a trădat”. Voi, care l-ați ales pe un om fără partid, fără majoritate parlamentară, fără echipă consolidată, și ați crezut sincer că prin simpla lui apariție la Cotroceni se dizolvă un sistem clădit în 35 de ani. Voi, care ați tratat alegerile ca pe un film cu eroi și răi, nu ca pe un exercițiu dur de putere în care compromisul și constrângerea sunt pâinea de zi cu zi. Voi, care ați distribuit postări, ați mers la vot cu flori în păr și ați blocat pe oricine îndrăznea să pună o întrebare incomodă despre candidatul vostru preferat.
Nicușor Dan a răspuns public criticilor cu o întrebare care doare: dacă el greșește, va fi penalizat peste patru ani. Dar pe formatorii de opinie, pe influencerii și ONG-iștii care au construit mitul salvatorului — pe ei cine îi penalizează? Ei pot trece liniștit la următorul candidat „curat”, la următorul val de entuziasm, la următoarea dezamăgire programată. Fără niciun cont de plătit.
Da, Nicușor Dan poate greși. Probabil chiar greșește în această decizie. Critica e nu doar legitimă, ci necesară. Dar să te prefaci acum că nu știai în ce țară trăiești, că un președinte fără majoritate și cu un ministru al Justiției de la PSD ar putea face numiri ca în Danemarca — asta e ori ipocrizie curată, ori o naivitate pe care nu mai are cine să ți-o ierte. Nicușor Dan nu „își dă cu stângu-n dreptu’”.Face exact ce face orice politician ajuns sus: se adaptează sistemului.Iar cei care urlă acum pe Facebook nu sunt victime.Sunt doar oameni care, încă o dată, au confundat speranța cu realitatea.
România nu se schimbă cu un vot și un share pe Facebook. Se schimbă greu, cu presiune constantă, cu răbdare și cu înțelegerea că politica nu e poveste cu prinți. Până nu pricepem asta, vom rămâne prinși în același cerc nesfârșit: entuziasm, idol, trădare, alt idol.
Și tot cu stângu-n dreptu’ vom umbla.
