Recent, un articol publicat în presa locală despre situația de la Compania de Apă Olt, cu privire la străzile din Corabia a fost distribuit intens pe grupurile PSD de pe Facebook — grupuri create, culmea ironiei, la inițiativa subsemnatului (sic!). Oamenii și-au făcut datoria..au distribuit! Probabil în speranța că, dacă lumea citește suficient despre Compania de Apă, va uita cine a transformat Corabia într-un șantier perpetuu. Mi-au dat lacrimile! Nu de emoție, ci de uimire citind explicațiile livrate în acel articol pentru starea jalnică a străzilor din oraș. O demonstrație administrativă demnă de manualul „Cum să nu fii responsabil de nimic”. Pe scurt: contractul e al altora, constructorul e vinovat, Compania de Apă e de vină, iar primăria… n-are nicio legătură.
Explicația oficială încearcă să inducă ideea că administrația locală ar fi un simplu spectator în toată povestea cu șantierele care au transformat Corabia într-un teren de încercare pentru suspensii auto. Numai că realitatea administrativă este mult mai puțin convenabilă.Lucrările de apă și canalizare nu au apărut peste noapte pe străzile orașului ca o ploaie de vară. Ele au fost autorizate, aprobate și permise chiar de autoritatea locală. Mai mult, la începutul proiectului s-a luat decizia deschiderii lucrărilor pe mai multe străzi simultan, transformând orașul într-un șantier generalizat. Această decizie nu aparține constructorului. Nu aparține Companiei de Apă. Aparține administrației locale. Rezultatul se vede și astăzi: străzi sparte, asfalt distrus, gropi și șanțuri care au devenit parte din peisajul urban. Oamenii circulă zilnic pe drumuri care arată mai degrabă ca niște experimente de rezistență pentru mașini.
Și mai interesant este un detaliu pe care explicațiile oficiale îl ocolesc cu eleganță: pe unele străzi lucrările au fost recepționate. Adică declarate finalizate și conforme.Doar că aceleași străzi arată astăzi la fel de distruse.Asta ridică o întrebare simplă, dar incomodă:cine a semnat recepția acelor lucrări și în ce condiții? În loc să ofere răspunsuri clare, primăria preferă să arate cu degetul spre Compania de Apă Olt sau spre constructor. O strategie care poate părea convenabilă pe hârtie, dar care devine ridicolă atunci când este confruntată cu realitatea din teren.
La fel de forțată este și tentativa de a arunca responsabilitatea asupra actualei conduceri a Companiei de Apă Olt, de parcă aceasta ar fi avut timp, în câteva luni, să creeze un dezastru care durează de aproape doi ani. Străzile Corabiei nu sunt distruse de ieri.Nu sunt distruse de câteva luni.Sunt distruse de aproximativ 2-3 ani de zile. Iar în tot acest timp, administrația locală a descoperit o tehnică politică foarte utilă: vina circulă, responsabilitatea dispare.Mai mult, argumentul că primăria nu este parte în contractul lucrărilor nu schimbă cu nimic realitatea juridică. Străzile aparțin domeniului public al orașului, iar administrarea lor este obligația directă a autorității locale.Cu alte cuvinte, chiar dacă altcineva a semnat contractul, drumurile distruse rămân tot ale orașului și tot în responsabilitatea primăriei.A încerca să convingi cetățenii că primăria nu are nicio legătură cu dezastrul din propriile străzi este nu doar o explicație slabă, ci și o insultă la adresa inteligenței oamenilor.
Locuitorii Corabiei văd zilnic gropile, șanțurile și asfaltul distrus. Ei nu trăiesc în comunicate de presă și nici în explicații juridice croite pentru a muta vina dintr-o parte în alta.În locul acestor justificări stângace, ar fi fost mult mai simplu un gest rar în administrația locală: asumarea.Dar în Corabia pare că regula este alta:contractul e al altora, insolvența e a altora, vina e a altora.Doar gropile au rămas ale orașului.Și ale oamenilor care plătesc taxe și impozite.Restul e tăcere administrativă și aceeași replică veche, rostită cu o seninătate dezarmantă:„Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase.”
