Un tânăr de 20 de ani, internat inițial la Spitalul de Psihiatrie din Ștei, județul Bihor, a fost diagnosticat cu hantavirus și transferat ulterior la Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad. Este primul caz confirmat din acest an în România, într-un context în care tema hantavirusului a revenit brusc în atenția publicului după focarul înregistrat pe nava de croazieră MV Hondius. Autoritățile sanitare subliniază că cele două cazuri nu au nicio legătură între ele.
Pacientul s-a prezentat pe 8 mai la spital cu febră și simptomatologie specifică unei infecții. Medicii au suspectat hantaviroza, testul PCR a confirmat diagnosticul, iar probele biologice au fost trimise la Institutul Cantacuzino pentru identificarea tulpinii virale. Reprezentanții Spitalului Județean Arad transmit că tânărul este conștient, cooperant și stabil din punct de vedere clinic. Cel mai probabil, spun specialiștii, este vorba despre varianta virusului care nu se transmite de la om la om, ci exclusiv prin contact cu rozătoare. În perioada 2023–2026, în România au fost raportate 15 cazuri de infecție cu hantavirus — 4 în 2023, 3 în 2024, 7 în 2025 și unul în acest an.
CE ESTE HANTAVIRUSUL — EXPLICAȚIILE DR. TUDOR CIUHODARU. Europarlamentarul dr. Tudor Ciuhodaru, medic primar de medicină de urgență, format la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași și cu o bogată experiență clinică la Spitalul de Urgență „Sf. Ioan” din Iași, este una dintre vocile medicale cele mai active din spațiul public românesc pe tema bolilor infecțioase. Cunoscut pentru comunicarea clară și accesibilă a informațiilor medicale, dr. Ciuhodaru a publicat o amplă informare despre hantavirus, pe care o redăm și noi, pentru că merită citită cu atenție.
Primul lucru pe care îl subliniază medicul: nu este un virus nou și nici o boală nouă. Hantavirusul a fost identificat în anii 1970 în zona râului Hantan din Coreea de Sud, iar virusul Andes — cel implicat în focarul de pe MV Hondius — a fost descris pentru prima dată în 1995 în Argentina și Chile. Nu este vorba nici despre un singur virus, ci despre o familie întreagă de virusuri, prezente la rozătoare, dintre care doar circa 10 tipuri pot infecta omul.
„Nu este un virus nou și nici o boală nouă”, precizează dr. Ciuhodaru. „Infecția cu hantavirus este relativ rară la nivel global — între 10.000 și 100.000 de cazuri anual, majoritatea concentrate în Asia și Europa. În Europa, mii de cazuri sunt raportate anual, în principal în Europa de Nord și Centrală, prin virusul Puumala”.
TRANSMITERE: ROZĂTOARELE, PRINCIPALA SURSĂ. Rozătoarele sunt gazdele principale ale hantavirusului în natură. Fiecare tulpină a virusului este asociată, de regulă, cu o anumită specie. Animalele infectate sunt doar purtătoare pe termen lung, fără a face boală aparentă.
Transmiterea la om se produce în principal prin inhalarea de aerosoli care conțin salivă, urină sau fecale de rozătoare infectate — mai ales în spații închise și prăfuite, în timpul igienizării zonelor infestate. Alte căi posibile sunt inocularea conjunctivală (frecarea ochilor cu mâini contaminate), ingestia de alimente contaminate sau mușcătura de rozătoare.„Cea mai importantă diferență față de gripă sau COVID este că hantavirusul nu se răspândește cu ușurință între oameni”, explică dr. Ciuhodaru. Singura excepție documentată este virusul Andes — cel prezent în focarul de pe MV Hondius — care poate fi transmis de la om la om, dar numai în condiții de contact strâns și prelungit. Fereastra de transmitere interumană este, conform dr. Gustavo Palacios, director al Centrului pentru Științe Genomice din cadrul Institutului de Cercetare Medicală pentru Boli Infecțioase al Armatei SUA, de aproximativ o zi — oamenii sunt la apogeul contagiozității în ziua în care fac febră.
CUM SE MANIFESTĂ BOALA. Simptomele apar, de regulă, la 1–6 săptămâni de la expunere și depind de tipul viral și de regiune. Există două forme majore de boală.
Hantavirusurile din America produc sindromul pulmonar cu hantavirus (HPS), caracterizat printr-o fază inițială pseudogripală — febră, frisoane, cefalee, dureri musculare intense (în special la nivelul coapselor, șoldurilor și spatelui), greață, vărsături, diaree — urmată de o fază cardiopulmonară gravă, cu dispnee, tulburări de ritm, scăderea tensiunii arteriale, șoc cardiogen și insuficiență respiratorie. Mortalitatea poate atinge 40–50%.
Hantavirusurile din Europa și Asia provoacă febra hemoragică cu sindrom renal (HFRS), cu afectare predominant renală — febră, dureri lombare, insuficiență renală, hemoragie internă. Mortalitatea variază: sub 1% pentru tulpinile Puumala și Seul, și între 5–15% pentru Hantaan și Dobrava.
CÂND TREBUIE SĂ MERGEM LA SPITAL. Dr. Ciuhodaru atrage atenția asupra unui semnal de alarmă clar: apariția unui sindrom pseudogripal care se agravează progresiv în câteva zile, în context epidemiologic sugestiv — adică după expunere sau contact cu rozătoare în ultimele 1–6 săptămâni. Acesta este momentul în care trebuie să mergeți la medic și să menționați explicit această expunere.
RISCUL REAL PENTRU ROMÂNIA: SCĂZUT. Atât dr. Ciuhodaru, cât și Institutul Național de Sănătate Publică și ECDC (Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) confirmă că riscul real pentru populația din România este scăzut. Virusul circulant în România este diferit de cel implicat în focarul de pe MV Hondius și nu se transmite de la om la om. Pasagerii și echipajul navei au fost evaluați medical și izolați, nefiind integrați anonim în comunitate.
„Nu rata mortalității contează pentru potențialul pandemic, ci abilitatea de transmitere de la un om la altul”, subliniază dr. Ciuhodaru. Din această perspectivă, hantavirusul — inclusiv varianta Andes — nu reprezintă un risc pandemic comparabil cu gripa sau COVID-19.
Nu există tratament etiologic și nici vaccin. Prevenția constă exclusiv în evitarea contactului cu rozătoarele și a spațiilor contaminate cu excrementele acestora.
Sursa : Tudor Ciuhodaru Facebook, OMS.
