Într-un oraș normal, administrația lucrează pentru cetățeni. În Corabia, însă, pare că orașul lucrează pentru ambițiile unui singur om. De ani buni, deviza neoficială a primarului pare să fie: „Facem cum zic eu!”. Iar rezultatul? Un oraș care arată ca după bombardament și o administrație care caută vinovați în oglindă, dar privește în altă parte.
Străzi sparte, responsabilitate îngropată
Proiectul de reabilitare a rețelelor de apă și canalizare derulat de Compania de Apă Olt trebuia să fie o șansă pentru modernizarea infrastructurii. Țevi noi, rețele sigure, investiții pe termen lung.
În schimb, Corabia a primit șantiere abandonate, străzi decopertate și un disconfort generalizat.
Astăzi, primarul se plânge că lucrările sunt neconforme. Dar o întrebare simplă se impune: cine a semnat autorizațiile de construire? Cine avea obligația legală de a urmări execuția lucrărilor pe teren? Primăria. Cine a eliberat autorizații de construire pe proiecte diferite, pe aceleași străzi? Cine a permis sa se spargă toate străzile în același timp?
Nu poți autoriza, nu poți gira un proiect, iar apoi să te speli pe mâini când apar problemele. Controlul în teren nu se face din birou și nici din discursul din ședința de consiliu local. Ați mai fost pe străzi, domnule primar? Așa cum procedați acum câțiva ani?
Dacă lucrările sunt proaste, înseamnă că supravegherea a lipsit. Iar dacă supravegherea a lipsit, responsabilitatea nu poate fi pasată.
Trotuare preluate, dar abandonate.
Primăria a preluat de la CNAIR mai multe tronsoane de trotuare distruse. Un gest care ar fi trebuit să însemne asumare și soluții rapide. Străzile Traian, Carpați și Dumitru Buzdun din Corabia se află într-o stare avansată de degradare, afectând semnificativ calitatea vieții locuitorilor și imaginea orașului.
Realitatea? Trotuarele au rămas la fel de distruse.
Bătrâni care merg cu teamă, părinți cu cărucioare care ocolesc gropile, elevi care fac slalom printre dale lipsă. Modernizarea „mai așteaptă”. Dar cât?
Piste de biciclete… doar pe hârtie
Proiectul pistelor de biciclete trebuia să fie simbolul unui oraș european. În practică, avem marcaje șterse, porțiuni degradate și o infrastructură care inspiră mai mult ironie decât mobilitate alternativă.
Un proiect neterminat este mai grav decât unul neînceput. Pentru că transmite un mesaj clar: începi pentru imagine, abandonezi la primul obstacol.
„Facem cum zic eu” – metoda care distruge. ,,Facem cum zic eu” a inventat parcări cu plată și sensuri unice într-un oraș plin de gropi!
Cea mai gravă problemă nu sunt gropile. Nici șantierele. Nici pistele degradate.
Cea mai gravă problemă este stilul de conducere. Cel dictatorial.
În ultimii ani, în primărie s-a instaurat regula nescrisă: cine nu face „cum zic eu”, pleacă. Profesioniști marginalizați, opinii contrare eliminate, decizii luate unilateral. Într-o administrație sănătoasă există dezbatere, argumente, consultare.
Într-o administrație dominată de orgoliu există doar executanți.
Iar când toată lumea execută fără să contrazică, greșelile devin sistem.
Orașul nu e proprietate personală
Corabia nu este un experiment personal. Nu este o tablă pe care cineva își testează ambițiile. Este casa a mii de oameni care merită străzi practicabile, trotuare sigure și proiecte duse la capăt.
Un primar nu este conducător absolut. Este administrator temporar. Iar administrația nu înseamnă „eu decid”, ci „noi răspundem”.
Astăzi, Corabia arată obosită. Săpată. Fragmentată. Exact ca încrederea oamenilor.
Poate că e timpul ca deviza să se schimbe.
Din „Facem cum zic eu” în „Facem cum trebuie”.
Pentru că atunci când un oraș întreg face cum spune un singur om, iar lucrurile ies prost, problema nu mai este la oraș.
Problema este la cel care a spus „eu”.
