Un nou mesaj ajunge pe adresa redacției noastre și, din păcate, confirmă aceeași realitate pe care o semnalăm de prea mult timp: degradarea vizibilă a orașului Corabia și indiferența unei administrații care pare complet ruptă de nevoile cetățenilor.
Redăm mai jos integral mesajul primit pe e-mail:
„Stimată redacție,
Sunt un pensionar din orașul Corabia și locuiesc pe strada Constantin Brâncoveanu. Am două fete — una în Italia, cealaltă în Anglia — și ambele au venit în vizită cu familiile de Paște, în orașul în care au crescut. Au rămas foarte dezamăgite. Le-am însoțit la plimbare prin oraș și vreau să vă arăt și dumneavoastră ce am văzut.Gunoaie peste tot, gropi pe străzi și pietriș aruncat la grămadă, trotuare începute și lăsate neterminate, și multe altele.Am fost la faleza Dunării, că fetele auziseră că e un loc unde se pot plimba cu hidrobicicletele și caiacele. Nici vorbă de așa ceva. Au vrut să se plimbe în portul turistic cu vaporul de călători cumpărat de primărie. Nu era acolo — se spune că stă abandonat pe undeva prin zona Siliștioara și a început să ruginească. Eu, ca pensionar, chiar voiam să mă plimb, că nu m-am plimbat niciodată și sunt de la Dunăre. Dar nu e posibil.Până și gara am găsit-o închisă cu grilaje de metal. Fetele voiau să vadă interiorul, peronul, să-și amintească de perioada studenției, când plecau din gară spre lume.
Dragă redacție, sunt un om bătrân și nu vreau să critic pe nimeni, dar orașul meu a ajuns într-un hal fără de hal. Nu știu dacă cineva din primărie va citi aceste rânduri. Și, chiar dacă le va citi, nu sunt optimist că se va schimba ceva.Pe primar îl cunosc, îl știam de om gospodar. Orașul Corabia nu suferă din lipsă de oameni care să semnaleze problemele. Suferă din lipsă de oameni care să le rezolve. Cum să ne mai vină copiii acasă când nu au ce face aici?”
Mărturia acestui cititor spune totul despre ruptura dintre amintirile de altădată și realitatea prezentului. Corabia pare un oraș abandonat, în care problemele evidente sunt lăsate să se adune fără nicio reacție din partea celor care ar trebui să le rezolve.
Gunoaie, infrastructură degradată, investiții transformate în eșecuri și obiective închise – toate conturează imaginea unui oraș lăsat în voia sorții. Situația falezei și a vaporului de agrement este emblematică pentru modul în care sunt gestionate resursele: proiecte începute fără finalitate, bani cheltuiți fără rezultate.
În timp ce alte orașe valorifică fiecare oportunitate de dezvoltare, Corabia rămâne blocată într-un cerc al promisiunilor și al lucrărilor abandonate. Iar consecințele se văd cel mai clar în reacția celor care revin acasă după ani de zile: dezamăgire, neîncredere și, poate cel mai grav, lipsa dorinței de a se întoarce.
Vaporul de călători Independența, achiziționat cu fonduri europene in valoare de peste 1 milion și jumătate de lei și prezentat la vremea lui ca un simbol al relansării turismului local pe Dunăre, zace undeva departe de ochii lumii, corodându-se în liniște. Nimeni nu răspunde clar unde se află, în ce stare, dacă mai poate fi folosit vreodată și cine poartă răspunderea pentru această risipă.
Zona de Agrement Faleza Dunării, care ar putea fi cel mai valoros atu turistic al orașului, rămâne un spațiu nevalorificat. A costat aproape 1 milion și jumătate de lei din bani europeni. Nu există infrastructură de agrement funcțională, nu există activități pentru turiști sau pentru localnici, nu există nimic care să justifice că administrația locală a înțeles măcar în linii mari ce înseamnă să ai un fluviu ca vecin.
Până și Gara — clădire cu istorie, cu povești, cu amintirile a mii de oameni care au plecat și s-au întors prin ea de-a lungul deceniilor — stă încuiată cu grilaje, ca o ruină închisă publicului.
Administrația orașului Corabia are, ca orice administrație locală, obligația elementară de a asigura locuitorilor și vizitatorilor un spațiu urban decent, curat și funcțional. Nu vorbim de pretenții extravagante. Vorbim de gunoi ridicat la timp, de trotuare și străzi întregi, de un vapor care să plutească, de o zonă de agrement unde să te poți plimba duminica . Cum schimbăm imaginea de ,,cel mai urât oraș din țară” care ne-a fost creată de mass media dacă noi nu facem nimic în acest sens ? Între timp, copiii Corabiei continuă să plece. Iar când se întorc de Paște — sau de Crăciun, sau de orice alt prilej care mai cheamă oamenii acasă — găsesc același oraș obosit, aceleași promisiuni neîmplinite, aceleași gropi în asfalt. Și se întorc înapoi în Italia, în Anglia, și oriunde, cu confirmarea că nu au greșit când au ales să rămână departe.
Fără o schimbare reală și urgentă în modul de administrare, astfel de mesaje vor continua să apară. Iar orașul nu va pierde doar imagine, ci și legătura cu propriii săi oameni.
Corabia nu mai pierde doar timp. Pierde generații.
