Decizia de astăzi a Consiliul Național al Audiovizualului de a retrage licența postului Realitatea Plus nu este doar o știre de moment. Este un test. Un test pentru democrația românească, pentru maturitatea instituțiilor și, mai ales, pentru felul în care înțelegem libertatea presei.
Într-o societate democratică, presa nu este un moft. Este un pilon. Este, poate, cea mai vizibilă formă de control asupra puterii. Iar atunci când un post de televiziune dispare peste noapte din grilă, reflexul instinctiv este unul de îngrijorare: cine urmează?
Totuși democrația nu înseamnă doar libertate. Înseamnă și reguli.Decizia Consiliul Național al Audiovizualului vine, potrivit informațiilor oficiale, pe fondul neplății unor amenzi consistente și repetate, aplicate pentru încălcarea legislației audiovizuale . Nu vorbim despre o sancțiune arbitrară peste noapte, ci despre o acumulare de abateri și ignorarea unor obligații legale.Și aici apare marea dilemă:unde se termină libertatea de exprimare și unde începe responsabilitatea?
Presa liberă nu înseamnă presă fără reguli! Este o confuzie periculoasă, tot mai des întâlnită, aceea că libertatea presei ar trebui să fie absolută. Nu este. Nu a fost niciodată.În orice stat de drept, inclusiv în România, audiovizualul este reglementat. Licența nu este un drept etern, ci un contract cu statul și cu publicul. Un contract care presupune respectarea unor norme: de la corectitudine și echilibru, până la obligații financiare și legale.Când aceste reguli sunt ignorate în mod repetat, sancțiunea devine inevitabilă.Dar asta nu înseamnă că întrebările dispar.
Pericolul real: precedentul și percepția. Problema nu este doar decizia în sine, ci modul în care ea este percepută.Pentru o parte a publicului, închiderea unui post TV – indiferent de orientarea sa – poate părea un act de forță al statului. Iar într-o societate deja polarizată, astfel de decizii riscă să alimenteze narative despre „cenzură” sau „reducerea la tăcere”.Pe de altă parte, există și o realitate incomodă: presa nu este imună la derapaje. Dezinformarea, manipularea sau informațiile tendențioase nu sunt protejate de conceptul de „libertate”. Dimpotrivă, ele îl subminează.
Consiliul Național al Audiovizualului este, prin definiție, gardianul spațiului audiovizual. Dar, ca orice instituție publică, funcționează într-un ecosistem politic. Iar încrederea publică în astfel de decizii depinde de un lucru esențial: imparțialitatea.Dacă sancțiunile sunt aplicate selectiv, dacă unele derapaje sunt tolerate iar altele pedepsite drastic, atunci nu mai vorbim despre lege, ci despre putere.Iar puterea, fără echilibru, devine periculoasă.
Închiderea Realitatea Plus pune față în față două adevăruri care nu pot fi ignorate:Presa trebuie să fie liberă, chiar și atunci când nu ne place ce spune.Presa trebuie să respecte legea, chiar și atunci când invocă libertatea.Democrația reală nu înseamnă alegerea unuia dintre aceste principii, ci menținerea lor în echilibru.Iar adevărata întrebare nu este dacă o televiziune a fost închisă.Ci dacă, în România de azi, avem suficiente garanții că legea se aplică egal pentru toți.Pentru că acolo începe, de fapt, libertatea.
