Un zimbru de peste 800 de kilograme, specie protejată de lege, a fost găsit mort și fără cap joi seară, 8 octombrie, într-o zonă împădurită din comuna Ilva Mare, județul Bistrița-Năsăud. Polițiștii au deschis dosar penal, iar ipoteza principală este braconajul. Necropsia, care trebuie să stabilească cauza exactă a morții, a fost programată pentru vineri.
Animalul făcea parte din exemplarele eliberate în sălbăticie în cadrul programului de repopulare a speciei, care a dispărut din țara noastră tocmai din cauza oamenilor. Pe Valea Ilvelor a fost văzut prima dată pe 23 septembrie, la Lunca Ilvei, și a ajuns apoi la Ilva Mare și Măgura Ilvei. Mergea prin livezi și pe lângă gospodării, după mere și fân. Localnicii spun că era blând și nu a speriat pe nimeni.
Miercuri, echipe ale Direcției Sanitare Veterinare au intervenit, deoarece zimbrul era slăbit și saliva abundent. L-au sedat, i-au luat probe și l-au tratat, iar după aceea își revenise. Mai puțin de 24 de ore mai târziu, animalul era mort, cu capul tăiat, probabil luat ca trofeu.
Prefectul Stelian Dolha a numit fapta o barbarie și a spus că pe județ s-a pus o pată. Dar cuvintele vin după ce animalul a murit.
Întrebările rămân. Un animal de aproape o tonă, pe care instituțiile statului l-au văzut, l-au examinat și l-au tratat, a umblat liber și neprotejat peste trei săptămâni prin trei comune. Prefectul a spus chiar că exemplarul apăruse în județ de trei-patru săptămâni, dacă nu mai mult. Știau deci cu toții că un zimbru rătăcește printre case și livezi, iar în ultimele zile știau și că era slăbit. Nimeni nu a organizat însă paza sau supravegherea lui și nu l-a dus într-un loc sigur. Singura grijă a fost una medicală, după care animalul a fost lăsat exact acolo unde era, la îndemâna oricui avea pușcă și intenții rele.
Cazul vine într-un moment sensibil. În Parlament se discută o inițiativă legislativă a unor reprezentanți ai vânătorilor, care ar atenua sancțiunile pentru braconaj. Mulți se așteptau la măsuri mai dure, nu mai blânde, împotriva unei practici larg răspândite în satele în care braconajul e un obicei de zi cu zi. Se vânează aproape orice animal sălbatic, iar motivul este distracția sau trofeul, nu nevoia de a mânca. Pedepsele sunt rare, iar cei care ar trebui să-i prindă acționează de obicei doar după ce cineva dă de știre, nu din oficiu.
Rămâne de văzut dacă ancheta de acum va ajunge la vinovați sau se va adăuga șirului de dosare rămase fără autor. Pentru un animal readus în țară cu eforturi și bani publici, atenția a venit prea târziu.
