Săptămâna aceasta, ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, a scos la iveală un nou caz care confirmă un tipar vechi și dureros de cunoscut în administrația românească: funcționari și comandanți care tratează instituțiile publice drept extensii ale propriei gospodării. La doar câteva zile după ce a „destructurat” un atelier clandestin de ciocolată ascuns într-o clădire a Ministerului Transporturilor, Miruță a anunțat retragerea din comandă a șefului unității militare de la Murfatlar, acuzat de o listă lungă de abuzuri.
Comandantul de la Murfatlar deconta pe cheltuiala instituției produse personale – inclusiv pantofi sport și tricouri pentru el și familie. Îi punea pe militarii din subordine să îi zugrăvească apartamentul, să muncească în gospodăria proprie și să gătească și să servească masa la evenimente private, acasă la el. Încasa bani de chirie deși nu locuia într-un imobil închiriat și cerea de la subalterni cantități mari de produse alimentare. La control au fost găsite o carcasă de porc, aproximativ 100 de litri de vin, salam și pește, iar verificările au scos la iveală și lipsuri în gestiune.
Cazul vine imediat după cel al directoarei Centrului Național de Calificare și Instruire Feroviară (CENAFER), instituție aflată în subordinea Ministerului Transporturilor. Anna Maria Dudaș, aflată în funcție din 2020, își amenajase într-o clădire a ministerului din Gara de Nord un veritabil atelier de cofetărie, cu ingrediente, forme și recipiente pentru producția de bomboane de ciocolată, pe care le vindea apoi pe pagina personală de Facebook, cu numărul ei de telefon trecut la reclame. În aceeași clădire își amenajase și un apartament de locuit, deși nu avea niciun drept legal la o astfel de folosință. Miruță a subliniat că situația se întâmpla „nu de ieri, de azi, ci de ani de zile” și că un fost ministru al aceluiași partid o îndepărtase cândva din funcție, doar ca ea să fie ulterior reangajată.
Cele două cazuri, deși diferite ca formă, ilustrează același mecanism: resurse publice – spații, personal, bani, timp de lucru – deturnate sistematic spre beneficiul privat al celui care ar trebui să le gestioneze în interesul instituției. Codul Penal sancționează astfel de fapte prin infracțiuni precum abuzul în serviciu și deturnarea de fonduri, prima pedepsită cu închisoare de la doi la șapte ani, a doua cu închisoare de la unu la cinci ani. În practică însă, aceste situații ies rareori la iveală fără un control punctual, de multe ori întâmplător, iar sancțiunea administrativă — mutarea sau demiterea din funcție — nu este întotdeauna dublată de o anchetă penală.
Fenomenul nu se limitează la cele două instituții aflate acum sub controlul lui Radu Miruță. An de an, presa locală și națională relatează cazuri similare: primării unde utilajele sau angajații sunt folosiți în interes personal, instituții subordonate unor ministere unde spații publice devin ateliere, depozite sau chiar locuințe neoficiale, controale sanitare sau de mediu care ocolesc firme deținute de rude ale funcționarilor care ar trebui să le verifice. Comun tuturor acestor situații este absența unui control intern eficient și lipsa de consecințe rapide atunci când abuzurile sunt semnalate.
Ceea ce diferă în cazurile recente este vizibilitatea lor – controalele filmate și publicate integral pe rețelele sociale de către ministru au transformat proceduri administrative de rutină în subiecte de larg interes public. Rămâne de văzut dacă acest tip de expunere publică va fi urmat de anchete DNA sau de modificări instituționale reale, sau dacă va rămâne, ca de atâtea ori până acum, doar un episod de scandal mediatic fără urmări concrete pentru cei vinovați.
