Deputatul PNL Gigel Știrbu a lansat o ofensivă publică împotriva PSD, susținând că partidul se ascunde în spatele unei pretinse ieșiri de la guvernare, în timp ce, în realitate, rețeaua sa de directori și directori adjuncți continuă să controleze instituțiile deconcentrate din județul Olt. Știrbu vorbește despre oameni aflați în fruntea unor instituții de peste două decenii, despre un sistem „construit și consolidat în ani de zile” și despre o putere administrativă care nu s-a clintit, indiferent câte guverne s-au schimbat la vârf. Concluzia deputatului este tranșantă: PSD nu a renunțat la putere, ci doar și-a schimbat discursul, iar adevărata influență se vede nu în conferințele de presă, ci în semnătura de pe documente.
Deputatul le-a cerut colegilor din PNL să facă exact același exercițiu în fiecare județ al țării, publicând listele cu șefii de instituții proveniți din rândurile PSD, pentru „a arăta cine conduce de fapt România de 36 de ani”.
Discursul lui Știrbu are, fără îndoială, un sâmbure de adevăr. Dar dacă tot vorbim despre corectitudine și despre transparență, atunci trebuie spusă și partea pe care declarația deputatului o ocolește cu grijă: PNL nu este un spectator nevinovat al acestui sistem, ci unul dintre principalii lui arhitecți.
Este suficient să ne amintim că, până acum foarte puțin timp, PNL și PSD au guvernat împreună, la Palatul Victoria, ani la rând. Coaliția PSD-PNL nu a fost o alianță de conveniență temporară, ci un mecanism de împărțire administrativă bine rodat, în care logica a fost, de cele mai multe ori, aceeași peste tot în țară: directorul general dintr-o parte, adjunctul din cealaltă, sau invers, în funcție de instituție și de județ. Nu a fost o excepție olteană, a fost o regulă națională, aplicată cu aceeași disciplină de ambele partide.
Iar aici apare întrebarea la care Gigel Știrbu, ca și mulți alți colegi de-ai lui, evită să răspundă. Dacă într-adevăr aceste posturi sunt atât de politizate, atât de nocive pentru profesionalism și atât de dăunătoare pentru cetățean, de ce PNL, aflat acum la guvernare, nu a folosit pârghiile pe care le are la dispoziție pentru a schimba lucrurile? Cel puțin pentru posturile de conducere cu delegație, care pot fi înlocuite direct de premier, fără concursuri, fără proceduri îndelungate, doar cu o decizie administrativă, PNL a avut și are în continuare libertatea de a interveni. Și totuși, în foarte multe cazuri, nu a făcut-o.
Explicația este simplă și deloc măgulitoare pentru niciuna dintre părți: politizarea instituțiilor deconcentrate nu este un fenomen recent și nu este apanajul exclusiv al unui singur partid. Este o practică veche de zeci de ani, prin care fiecare guvernare, indiferent de culoarea politică, a preferat să negocieze influența administrativă în teritoriu, în locul unei selecții bazate strict pe competență. Profesionalismul a fost, de multe ori, ultimul criteriu luat în calcul atunci când s-au împărțit fotoliile de conducere.
Așadar, dacă vrem cu adevărat o discuție onestă despre cine conduce statul român dincolo de declarațiile de presă, atunci nu este suficient să publicăm doar lista directorilor cu carnet PSD. Trebuie pusă pe masă întreaga hartă a numirilor politice din ultimele decenii, indiferent de partid, pentru că rețeaua de influență administrativă nu are o singură culoare, are mai multe, și toate au avut acces, pe rând sau simultan, la aceleași pârghii de putere.
Până atunci, exercițiul deputatului Știrbu rămâne pe jumătate corect: arată o realitate reală, dar incompletă, convenabil filtrată pentru a lăsa în afara cadrului propria responsabilitate a partidului din care face parte.
Sursa foto : Gigel Știrbu facebook.
