Reactoarele nucleare bulgărești de la Kozlodui continuă să funcționeze normal, în ciuda nivelului istoric de scăzut al Dunării, în timp ce la Cernavodă Armata Română a intervenit de urgență pentru salvarea Reactorului 2. Diferența dintre cele două centrale ține în mare parte de amplasament, nu de tehnologie sau de gestionare.
Ministerul Energiei de la Sofia a anunțat că cele două unități operaționale de la Kozlodui rămân complet funcționale și că producția este asigurată pentru cel puțin trei săptămâni, chiar dacă nivelul Dunării continuă să scadă. Autoritățile bulgare mențin legătura permanentă cu România și Serbia pentru monitorizarea situației hidrologice.
La Cernavodă, Reactorul 1 a fost oprit controlat încă de pe 28 iulie, iar pentru salvarea Reactorului 2, Guvernul a mobilizat Forțele Navale Române, care au detonat cu explozibil o stâncă de pe cursul Dunării, în zona Izvoarele, pentru a devia mai multă apă spre canalul de aducțiune al centralei.
Explicația tehnică a diferenței stă în modul de captare a apei. Centrala de la Cernavodă nu ia apă direct din cursul principal al Dunării, ci din brațul Dunărea Veche, prin canalul de aducțiune Seimeni-Cernavodă. Când debitul fluviului scade drastic, apa se scurge preferențial pe brațul Bala-Borcea, mai adâncit de-a lungul timpului, iar Dunărea Veche rămâne fără debitul necesar la sorburile centralei. Kozlodui, în schimb, este amplasată direct pe malul bulgăresc al cursului principal, neîntrerupt, al fluviului, primind astfel întregul debit cumulat, inclusiv apa venită din Serbia.
De altfel, și Ungaria a fost nevoită să oprească, pentru prima dată în 44 de ani, singura sa centrală nucleară, cea de la Paks, tot din cauza secetei. Serbia și-a redus la rândul ei drastic producția hidroenergetică, până la 20% din capacitate.
